Hai să împărțim cei 31 mp…

Image and video hosting by TinyPic

…Ai garsonierei mele. Ma rog, ai mei şi ai băncii. Banca 2, că banca 1 a spus că sunt prea mică să îmi acorde un împrumut. Vorbesc de perioada pe care eu o denumesc “înainte de H&M”, pe vremea în care maximum de ani cu suspendare puşi la bătaie de o bancă erau de 15, nu de 20 sau de 30 ani, cât o viaţă de om, cam cât am eu acum, plus încă 4 primăveri.

Divaghez de la subiect.

Aş putea spune că nu am experienţa statului cu un tip. S-a întâmplat o dată, acum ani buni, dar de atunci, vorba zicalei: eu încui, eu descui. Au mai descuiat şi prietenii mei care stăteau cu un etaj mai sus de mine ca să-mi facă cadou un brad de Crăciun sau bomboane de Sf Valentin. E mişto să laşi cheia prietenilor care stau cu tine în bloc.  Acum ei s-au mutat şi cheia e la alţi prieteni, în caz de ceva.

Mai tot timpul am zis că vreau să stau singură, ca să nu mă bată nimeni la cap. La un moment dat dădeam jumătate din salariu pe chirie, ca să stau singură, după ce încercasem diverse experienţe studenţeşti de locuit cu prietenele din liceu sau chiar cu tipe pe care nu le ştiam. La un moment dat tata  m-a mutat cu o tipă pe care eu nu o ştiam, dar părinţii noştri lucraseră împreună. A fost cea mai bună mutare pe care tata putea să o facă. Am stabilit reguli şi nu le-am încălcat. A fost unul dintre cele mai mişto staturi împreuna cu cineva. Dar era fată, nu băiat.

  • E cald la tine!
  • Păi pentru că ai venit tu! Până acum era răcoare. Am simţit asta când am intrat în casă.
  • Deschide geamurile mai larg! Şi dă draperiile la o parte să intre lumina!
  • Dar mie îmi place mai întuneric!

M-am gândit că la un moment dat o să plece şi o să fac cum îmi place mie.

Dar dacă nu ar mai fi plecat? Cât este spaţiu invadat şi cât este normalitatea statului cu cineva? Ce simplu se pot transforma chestii simple în adevărate bătălii ale supremaţiilor şi negocierilor.

  • Aprinde lumina. Aşa stai tu, pe întuneric?
  • Da, mie aşa îmi place.
  • Faci economie?
  • Nu, imi place întunericul.

Faci loc în şifonier, eliberezi rafturi, ţi se pare că hainele stau îngrămădite, dar îţi spui că aşa e când ai o relaţie. Vezi în baie două periuţe, poate şi două paste de dinţi. În cameră sunt  şosete pe jos sau, din contră, un covor perfect aranjat. Pentru unul curăţenia se împarte la doi, iar pentru celălalt e o chestie care îţi ia din timpul tău şi atâta tot, că doar era curat, nu?

Sunt pe jumătate pregătită pentr un room mate.

Tot ce ştiu e că mi-ar plăcea să-i spun că ar fi bine să avem un teren neutru, minim două camere, una pentru lumină şi alta pentru întuneric. Pe rafturile din şifonier nu o  să ne certăm, nu sunt genul de fată cu  lenjeria intimă în sertar, ci mai degrabă în sacoşa mea de in. Dacă o să văd şosete prin casă o să râd pentru că suntem norocoşii care au un sistem eco ce alungă ţânţarii, iar curăţenia nu va fi neapărat treaba mea, ci a amândurora. Nu-mi plac ambițiile în cuplu, nu sunt genul de care pe care, vreau să fie simplu și frumos, să continăm să ne bucurăm de noi, de lucrurile care ne-au făcut să ne mutăm împreună, de libertatea fiecăruia.

Și când ne-o fi mai bine o să ne întâlnim în holul în care mijeşte lumina, pentru că într-o cameră e lumină şi în alta e întuneric. :)

Foto: arhiva personala, facuta la Science Center Nemo din Amsterdam

Echilibru și echitate

Image and video hosting by TinyPic

Săptămâna trecută am fost la circ.

 

Nu mică a fost mirarea primului taximetrist care mi-a studiat rochia lungă din lame (pun pariu că nu știe decât sensul lamelor de ras :) ),  model  anii șaptezeci din garderoba  mamei de acum treizeci si cinci de ani. Ce să caut așa îmbrăcată la circ (în afara ipotezei rare că aș avea vreun rol în program)? I-am explicat că este o petrecere aniversară pentru un magazin online cu haine românești. Scuze, Mirela (n.red. Mirela Bucovicean), dar prefer să explic lucrurile segmentat, în funcție de auditoriu, în loc să încep cu platforme online și altele. Din acrobat în lame riscam să intru la maimuțe.

 

Spectacolul a fost concentrat și bine legat cu mesajul aniversar. O idee altfel. Cel mai mult mi-a plăcut un număr de acrobație la trapez cu un el și o ea. Nu știu dacă în viața reală erau un cuplu, dar rar mi-a fost dat să văd atâta încredere și curaj de a te lăsa în baza milimetrilor corpului celuilalt ca singur punct de echilibru. Atunci mi-am zis că aceasta trebuie să fie definiția echilibrului: să poți să-ți forțezi limitele bazându-te pe suportul sigur al celuilalt. Fără aceasta încredere oarbă oamenii aceia nu ar fi putut ține niciun spectacol. Oare în viața reală există un astfel de echilibru?

 

După ce s-au terminat spectacolul și petrecerea, am chemat un alt taxi. Din nou surpriza cu rochia și locul și apoi explicațiile. De data aceasta am extins conversația și s-a ajuns la cât de ”bine” conduc femeile. Eu i-am zis că probabil sunt mai mulți bărbați care conduc bine decât femei, dar că de fapt nu genul ne face să fim mai buni sau mai puțin buni la ceva. Mi-a trântit-o că în afară că nu pot naște copii – ‘mă scuzați’ s-a scuzat el – în rest bărbații fac toate lucrurile mai bine decât femeile. A, credeam că mă transform în tigrul neobedient de la circ. Cum? N-am auzit bine? Nu părea să aibă mai mult de 25 de ani. Halal femei cu care va umbla!

 

Am zis să-l ajut în loc să-l muștruluiesc. I-am spus că nu are șanse la femei cu teoria asta și e păcat, că pare băiat de casă. A zis că e însurat și că așteaptă un copil. Păi și dacă e fată, asta o să o învățați, că orice ar face, un altul, doar pentru că este baiat, va face mai bine?  Dar pe nevastă așa a cucerit-o? A râs, a zis ca nu. Mi-a dat dreptate cam pe când ajunsesem la destinație. I-am urat naștere ușoară, să aibă cea mai mare grijă de soție  în perioada de lăuzie, că va avea mare nevoie și să fie convins că amândoi sunt pe o pârghie la distanțe egale.

Până la urmă am avut și eu rolul meu la circ :)

Câteodată tot ce trebuie, alteori nimic.

Image and video hosting by TinyPic

 

 

Îmi este greu să spun ce vreau. Sau ce îmi doresc. De-abia acum învăț să le deosebesc. A vrea ceva nu este dorință și o dorință nu este neapărat o vrere. Pentru că “vreau un pahar cu apă“ și nu “îmi doresc un pahar cu apă“. Atât de mici să fi devenit dorințele între timp?

Oare la fel este și cu ce transmitem prin cuvinte?

Atât de mici să se fi făcut cuvintele  între timp că nu mai pot vorbi în locul nostru? Cu ceva timp în urmă am legat o conversație mai degrabă cu ochii albastri ai unui bărbos vamaiot decât cu vorbele lui. Și nu e că nu aveam ce să ne zicem. Tăcerea noastră spunea mai multe. Și așa am și rămas, doi necuvântători.

În liceu începeam toate tezele la română cu expresia “ … este un argument care demonstrează“. Foloseam cuvintele ca să justific, să expun, să enunț. Acum unele s-au pierdut pentru că e ciudat să le traduc din engleză în română, pe altele pentru că nu am curaj să le rostesc, dar de cele mai multe ori spun din mine.

Mă fascinează deschiderea adulților către copiii mici care încă nu știu să vorbească, dar totuși le sunt înțelese dorințele. Oamenii mari  își pierd răbdarea și nu mai ascultă. Noroc cu cei care s-au prins că oamenii trebuie învățați din nou cum să asculte și fac din asta adevărate afaceri.

Oare trebuie învățați și cum să vorbească?

Am spus ce trebuie sau mai nimic?

Numai la doi

Image and video hosting by TinyPic

 

Când e noapte sau zi,

Când sunt mari sau copii,

Când se jură sau se mint,

Când e greu sau ușor,

Când le e sau nu dor

Sau pe pat ei se întind..

Ia-mă de mână și spune-mi ceva,

Mereu altceva,

Ia-mă de tot de la altcineva.

 

Apropiați sau străini,

Stele fără lumini,

Ne e teamă doar de noi,

Împreună sau nu,

Știm că doar sufletul

Ne aduce înapoi,

Ia-mă de mână și spune-mi ceva,

Mereu altceva,

Ia-mă de tot de la altcineva.

Fugi cu mine,

Nu fugi de mine…

 

Noi împărțim iubirea numai la doi,

Nu ne interesează decât de noi,

Noi împărțim iubirea numai la doi

Și bucuria și lacrima de înapoi,

Noi împărțim iubirea numai la doi

Și sărutările lungi și cele mai moi,

Noi împărțim iubirea numai la doi,

La alți doi decât de noi.

 

Foto: Thinkstock

Dacă ai fi un # și nu o carte de vizită, câți ți-ar da follow?

DD 15 logo

În câteva zile va avea loc un eveniment drag mie, aflat deja la a patra ediție. Digital Divas by Avon. Un brand Avon România, dezvoltat de echipa locală de digital. Acum patru ani abia reușeam să strângem vreo cincizeci de participanți, cu tot cu organizatori. Anul acesta cu mândrie, dar și respect și modestie, primim solicitări de participare din zone diferite de business. Și avem sute de participanti, spre trei sute.

Interesul a crescut, pentru că și noi ne-am străduit să creștem evenimentul de la an la an, de la organizare și logistica, la speakeri, invitați externi, subiecte abordate, elemente surpriză, etc. Am adăugat categorii noi la premiile acordate în cadrul galei și am încurajat blogosfera feminină să treacă dincolo de beauty & fashion & lifestyle și să inspire cu idei creative și/sau susținere în zona socială.

Ne-am asumat scăpările și/sau greșelile și am încercat să le ajustăm de la an la an.

Digital Divas a fost un produs de content marketing înainte să ne apucăm să vorbim serios despre content marketing. Digital Divas este un statement – dincolo de hashtagul celebru #digitaldivas15 (care în 2013 a fost cel mai viralizat din ziua respectivă), statementul nostru este:

Dacă ai fi un # și nu o carte de vizită, câți ți-ar da follow?

Este pledoaria noastră pentru toate/toți cei care vor să construiască un mesaj autentic, curajos și personal pentru femeile active online, active social, independente financiar și minunate. Adică pentru voi :)

 

Hashtagul meu este: #❤6din49desanselaiubire

Ziua Dorului

Image and video hosting by TinyPic

 

Oricât de multe am avea, tot ne lipsește ceva. Sau chiar cineva. În fiecare zi.

Dorul de cineva te face să-ți amintești doar lucrurile cu adevarat importante. Dar mai mult decât orice, dorul te împinge să faci gesturi frumoase.

Oriunde ai fi în lumea asta și de oricine ți-ar fi dor, poți face ceva care să te aducă mai aproape, chiar și pentru câteva secunde, de omul care îți lipsește. Cerul este același de oriunde l-ai vedea în lumea asta mare, iar dacă privești spre el în același timp cu persoana de care ți-e dor, distanța dintre voi va fi mai mică.

În fiecare zi ne este dor. Atunci, să fie o zi în care să sărbătorim dorul, iar noi, românii, să fim primii în lume care facem asta. Pentru că se spune că nicăieri în lume cuvantul ‘dor’ nu are mai multă frumusețe așa cum are în limba română. Și, așa cum știm deja ca România este o lume, nu este doar o țară, noi facem Ziua Internaționala a Dorului.

Dacă ți-e dor de cineva, spune-i. Chiar dacă n-ați mai vorbit de mult timp și chiar dacă nu-ți răspunde înapoi. Sau imediat. Însă dacă ți-e tare dor de cineva, înseamnă că acea persoană, în ochii tăi, este un om special, un om bun, cu toate relele lui, așadar adu-i aminte că cineva se gândește frumos la el. Nu stii pe cine poate face fericit dorul tău…

Pe 13 mai, în primul an de Ziua Dorului, ascultă-ți sufletul, gândeste-te la cineva, privește-n sus și fă-i cu mâna. În același timp, într-o altă parte de lume o să facă cineva și pentru tine. Iar dorul tău o să fie mai mic. Și bucuria mai mare…

Înțelege lumea.

Iubește lumea.

Astăzi nu te mai iubesc

Image and video hosting by TinyPic

Tu iar te pregătești

Să mă rănești,

Eu, deja, nu mai pot

Vreun sunet să scot.

Aerul din jurul meu

Mă doare mereu,

Cu un singur cuvânt,

Mă pui la pământ,

Râzând,

Tu uiți doar un amănunt…

Astăzi nu te mai iubesc,

Mâine-o să mă răzgândesc

Și-o să facem iar

Dragoste pe orar, iar și iar,

Astăzi nu te mai iubesc,

Mâine-o să mă răzgândesc,

O sa îmi cer scuze,

Cu zâmbetul pe buze.

M-aștepti de la servici’,

Să fim romantici,

Până noaptea la trei

Ne iubim cu scântei.

Cu telefoane grămezi,

Mă tot controlezi

Și îmi spui, ezitant,

Că-ți iei un amant,

Constant,

Dar uiți ce-i mai important…

Astăzi nu te mai iubesc,

Mâine-o să mă răzgândesc

Și-o sa facem iar

Dragoste pe orar, iar și iar,

Astăzi nu te mai iubesc,

Mâine-o să mă răzgândesc,

O să îmi cer scuze,

Cu zâmbetul pe buze.

GUEST BLOGGER

Cornel ILIE

Artist&Blogger

GUEST BLOGGER

Radu F.
Constantinescu

Scriitor, blogger,
creative copywriter

AUTORII BLOGULUI

BROSURA CURENTA

Campanie 11/2015

30.07.2015-18-08.2015

Răsfoieşte Broşura >
Castigator roblogfest 2011

ARHIVA BLOG

Research Paper Rubric Middle School