senzatii si timp liber, sweet break
Acolo unde timpul are rabdare
Visez de-o vreme la apusuri negrabite, la mirosul ierbii si la stralucirea soarelui privita cu ochii stransi abia deschisi de dimineata. Mai tanjesc dupa vantul care poarta miresme de colo colo si apoi se-opreste indragostit de una dintre ele; dupa linistea acompaniata doar de triluri pierdute in arsita zilei.
Pe acestea si pe multe altele mi le-am promis pentru un timp cand “mi le voi permite”, poate la pensie. Si mi-am continuat goana. Apoi micul Oblio a tot revenit la geamul constiintei mele sacaindu-ma cu intrebari incomode: cine esti, dupa ce alergi? Doar un pas a mai trebuit ca sa ma urc in tren si sa ma aflu in locuri unde zumzaitul gazelor dicteaza trecerea timpului, unde privind de pe un deal ti se taie rasuflarea, iar simpla ta prezenta atunci si acolo ti se arata ca un dar. Cu mai putin de-o saptamana in urma, am calcat in lunca Nistrului, la granita Moldovei cu Ucraina; abundenta de vegetatie si gaze care par sa fie acolo de cand s-a facut lumea. Apoi am intrat in satul Palanca, fosta veche cetate turceasca, unde fiecare pas aduce cu sine o noua aroma, fiecare aroma te conduce catre o noua amintire - pentru ca mirosurile satului sunt la fel pretutindeni.
Acolo l-am cunoscut pe dia’ Vanik Prianica (Prajiturica) in vagoneta lui cu stupi calatoare dupa flori, pentru ca “unde’s florile acolo-i si dia’ Vania”, cum ii spun apropiatii. Ne-am intretinut cu peste uscat, pesmeti si vin acru, ultima mana din vinul de asta toamna. Ne-a purtat dia’ Vania printre intamplari hazlii in vagoneta lui atemporala, iar noi stateam cu gura cascata indoindu-ne de burta din cand in cand, de rasul pe care ni-l provocau acestea. Paream cu totii suspendati intr-un copac, iar el continua sa ne povesteasca despre “medovuha” - o bautura alcoolica facuta din miere, apa si drojdie ce-ti taie picioarele fara sa-ti tulbure mintea si graiul. Ascultandu-l pe dia’ Vania am trait sentimentul ca suntem doar o poza, iar departe undeva curge discul de vinil cu vocea lui Sadoveanu povestind din Ion Creanga.
Irepetabil. Este locul unde mi-ar placea sa raman pentru o vreme.
