In copilaria mea, nu foarte demult, aveam un obicei cu care imi “terorizam” mama. Nu trecea saptamana fara sa vin acasa cu un catel sau pisica in ghiozdan. Casuta lor temporara (pana ii gasea mama) era sub patul meu sau in pivnita (depinde cat erau de mari). Le duceam mancare, ma jucam cu ei si ii iubeam mult. Povestea asta a continuat multa vreme: mama ii lua, eu ii aduceam inapoi.

Apoi am crescut, mi-am schimbat prioritatile, dar in top 5 mereu a ramas iubirea si pasiunea pentru animale. Plimbarea pe iaz cu gastele, alergatul dupa pui, catelul de sub pat sau pisica din patura si tot asa.

Tocmai pentru ca le iubesc atat de mult, in clasa in clasa a IX-a m-am hotarat sa devin medic veterinar. M-am apucat serios de chimie si biologie, numai ca pe parcurs am descoperit alte pasiuni. Dar in continuare iubesc animalele si le protejez atat cat pot. Inca ii duc mamei mele pisici mici pe care ii gasesc pe strada si militez pentru dezvoltarea politiei animalelor. Sunt suflete si merita tratate cu iubire.

Cu toate astea, ma tot intreb ce se poate face in tara noastra pentru ele? Cum poti lupta pentru protectia lor? Ce poate face un om de rand pentru a imbunatati traiul lor in lumea noastra?