Am realizat destul de devreme in copilarie ca in viata exista niste procese deja definite, pe care, vrei nu vrei, trebuie sa le urmezi. Poti sa le influentezi, poti sa le rafinezi, dar nu le poti ocoli.

Spre exemplu, unui barbat ii este dat macar o data in viata sa aiba de-a face cu femeile: ca este dragoste sau ca trebuie sa lucreze intr-o lume a femeilor, va trebui sa interactioneze cu ele. Interactiunea este in cele mai multe cazuri benefica, pentru ca, de ce sa nu recunosc, avem ce invata unii de la ceilalti. Si atunci, la cei 22 de ani pe care tocmai ii implineam, din admiratie pentru femei si din dorinta de a ma perfectiona in domeniul realatiilor interumane, m-am decis sa gasesc o portita de intrare in lumea femeilor.

Dupa 13 ani petrecuti in 2 companii multinationale de prestigiu care isi dedica in totalitate activitatea femeilor, am ajuns sa cunosc destul de bine femeile si as putea spune ca nu ma mai surprinde aproape nimic in ceea ce le priveste. Fiecare femeie este, in felul ei, frumoasa, puternica, inteligenta, ambitioasa, iubitoare, sensibila sau razbunatoare. Am fost foarte deschis sa aflu cat mai multe de la femei si in timp, am facut un “schimb” echitabil pentru ambele parti: eu le-am lasat sa se uite in culisele lumii barbatilor si ele m-au lasat sa intru in culisele lumii lor.

De ce sa nu recunoastem, atunci cand se afla fata in fata, barbati si femei, isi afiseaza fiecare o imagine bine pregatita undeva in culise, in speranta ca aceea este imaginea PEFECTA pe care celalalt doreste sa o vada. Shawshank Redemption este unul din filmele mele preferate, iar in acest film exista o secventa extraordinara in care, o lume ce se bazeaza pe regulile clare este surprinsa si miscata de acordurile unui pasaj din “Nunta lui Figaro”, pasaj care nu-si avea locul acolo. Sunt sigur ca toate interventiile mele vor avea asupra voastra efectul produs de acel pasaj muzical asupra celor care l-au ascultat.
Auditie placuta!