“Doamna Oana Pellea,

Am asteptat sa va privesc in ochi cu emotia cu care astepti un vechi prieten pe care urmeaza sa il revezi dupa 20 de ani. Fara rezerve, cu febrilitatea pe care o simti atunci cand vei fi in preajma unui om pe care il iubesti, il respecti si care stii ca iti va oferi un cadou. Pentru ca este in firea lui.

Am citit “Jurnalul”. Iar inainte de asta, l-am asteptat. Cel pe care il iubesc stia si mi l-a adus cu parfum de bucurie si generozitate. Asadar, “Jurnalul” a fost pentru mine de doua ori un cadou.
Este o carte care te tine lipit de autoarea ei, aproape ca ii simti respiratia, zambetul ei isi face loc in zambetul tau, iar lacrimile ei iti ard obrajii. Aduce cu sine o cascada de emotii, lucruri simple, autentice pe care nu mai stim, nu mai vrem, ne este frica sa le mai traim. Dincolo de tristete, am simtit lumina, caldura si adevar.

Este un privilegiu. Sa te intorci la tine, printr-un intermediu atat de special.

Ieri am respirat in aceeasi incapere pentru aproape 2 ore, ne-am privit in ochi si totusi, mi-a scapat cel mai important, gandul care a insotit citirea jurnalului pagina cu pagina: sa va multumesc. Pentru ca m-ati adus mai aproape de mine pentru o zi, pentru ca mi-ati oferit un exemplu de viata fara sa imi dati sfaturi goale.

Va multumesc,
Ana”