Prietenia este orice, dar nu monotonie. Este o dinamica a sufletelor comunicante si doar putini sunt cei care se lasa purtati de adevarata ei atractie. Care este de toate tipurile, sociala, enotionala, pshica, fizica. Fizica in sensul de necesitate de a imparti acelasi spatiu cat mai frecvent cu un prieten drag.

As tinde sa spun ca prietenia dintre o femeie si un barbat este una fizic teritoriala. Vor sa fie prezenti unul in spatiul celuilalt pentru a intelege lumea sexului opus.

Eu am un cel mai bun prieten barbat. Ne stim de zece ani, la inceput nu ne suportam reciproc, el ma considera o snoaba cu fitze, eu pe el un biet mascul obsedat sa prinda si sa arate. Dupa vreo doi ani ne-am dat seama ca aparentele sunt una, iar realitatea e alta. Ca mai mereu. Lucrand impreuna, am incercat sa facem timpul sa curga altfel. In haz. Ambii posesori de simt al umorului, am transformat aproape totul in hai si prin hai am inceput sa vorbim mult si despre multe. E ca fratele meu, stie multe lucruri pe care nu le stiu prietene ale mele.

Am putea dormi in acelasi pat fara niciun risc, mai putin acela ca n-am dormi, ci am vorbi si rade pana in zori. Ok, nu e cazul sa incercam neaparat, ha ha. Nu pot generaliza, caci nu am efectuat focus grupuri sau cercetari amanuntite, dar pentru mine exista prietenie intre o femeie si un barbat. Iar barbatul acela, exceptie sau nu este sensibil, intelegator, empatic, amuzant, mai degraba "varsatoriu de sfaturi" decat de invitatii ocolite la cafea. Iar daca ma invita la cafea, nu are niciun scop ascuns. Pur si simplu vrea sa vorbim ca prietenele… ca prietenii…