O stea

 

Image and video hosting by TinyPic

O stea lângă lună,

O stea ai de mână,

Toate te veghează,

Când tu nu ești trează.

Și asculți

Îngerii cei mulți,

Cum se întrec care să-ți dea liniștea

Transformată într-o stea.

O stea lângă lună,

O stea ții de mână,

Picături de noapte

Ți-au întins pe pleoape.

Și asculti

Îngerii cei mulți,

Cum se întrec printre norii spectatori

Să îți spună ‘somn ușor’.

Foto: Thinkstock

Ce miracol să te am

Image and video hosting by TinyPic

(Salvați-vă îngerii, octombrie 2008)

 

Faci din luminiță far,
din lanternă felinar
din scânteie lumânare
și din stele stropi de soare.

Ce miracol să te am

Faci din zgomot melodie,
din secunde veșnicie,
din zâmbet faci balsam,
ce miracol să te am.

Pentru toți aceia care uită să caute frumusețea unui om și linistea cuvintelor puține.

Foto: Thinkstock

Prima Vedere.

Image and video hosting by TinyPic

Dragi Voi,

 

Sunt în vacanță, într-un loc în care pozele ar părea doar niște caricaturi ale locurilor extraordinare de-aici.

Dimineața este luna mai, la prânz este iulie, iar seara, mijloc de septembrie. Pe o parte oceanul bate cu superioritate în mal, iar pe cealaltă, marea se insinuează val cu val, în nisip.

Oamenii locului sunt de o liniște și o bucurie vecină cu naivitatea, de îmi este și ciudă că n-o vad la mai multă lume și că în loc să învățăm o lecție firească de la ei, ne credem superiori. Și ca rasă și ca educație. Nu suntem. Dar ne face să ne simțim mai puternici așa. Iar nevoia de putere este cea mai urâtă slăbiciune.

Ne-am întâlnit aici aproape toată Europa, împreună cu ambele Americi și o parte de Asia. N-avem nimic de împărțit, în afară de aceeași frumusețe, niște amintiri și o insulă îndepărtată care ne apropie între noi, ca oameni. În vacanță, nimeni nu ar avea chef să se lupte cu nimeni.Și pentru niște nimicuri, cum ar fi banii și orgoliile naționale.

 

Aș fi vrut ca aceste rânduri să le fi scris pe niște vederi pe care să le trimit celor care citesc acum. Poate mi-ar fi trebuit încă o vacanță să scriu de mână rândurile astea, dar ați fi înțeles mai bine liniștea lor.

Dar de maine o să încep să trimit niște vederi. Mai întâi familiei și prietenilor. Și sper să o faceți și voi când mergeți în vacanțe. Dacă n-ați trimis sau primit până acum o vedere, nu știți ce bucurie aduce așa ceva.

Una simplă, dar rară. Așa, ca o insulă pe hartă.

 

Cu liniște și drag,

 

Cornel,

16 ianuarie 2015.

Blues-ul îngerilor

Image and video hosting by TinyPic

(noiembrie 2008)

Un înger curios m-a întrebat,

‘Bătrâne, ce s-a întâmplat?’

‘Îngere, chiar poți să m-auzi?,

E vina ta că te refuz’.

 

‘Spune-mi de ce ești abătut,

Spune-mi și am să te ajut.’

‘Eu nu mai știu cum e să visezi,

Sunt prea bătrân să mă salvezi?’

 

‘Bătrânii sunt doar niște copii,

Care-au crescut mai repede cu o zi.’

‘Îngere, tu ce vârstă ai?,’

‘Bătrâne, noi nu avem vreme în Rai.’

 

‘Îngerii sunt doar niște copii,

Care-au plecat mai repede cu o zi.’

 

‘Îngere, doar puțin mai stai,

Spune-mi, oare ajung și eu în Rai?’,

‘Bătrâne, acum ești tu cel curios,

Până la îngeri, trăiește frumos.’

 

Foto: Thinkstock

 

Fata.

Image and video hosting by TinyPic

(august 1998)

 

Este doar o altă fată,

Așezată-ntr-un decor.

Pentru ea, niciodată,

Nu se-ntâmplă nimic nou,

Totul e ca-ntr-un tablou.

 

Întotdeauna își dorea

Ce nu putea avea,

Dar ea nu știa

Că un tablou nu-l poți schimba,

Oricât de mult dorești,

Tot n-ai să reușești,

Nu-nțelegi să oprești,

Tot ce faci, tot ce ești…

 

Vocea ei e foarte tristă

Și se stinge-ntr-un ecou,

Pentru ea tot ce există

Este doar acel decor

Și părerea ei de rău.

 

Singuratatea este lumea ei,

Tot în jurul ei e stins,

Un tablou pe care dacă ea

Ar putea,

L-ar schimba.

 

Stă acum îndurerată,

În același vechi decor,

Acolo unde niciodată

Nu se-ntâmplă nimic nou,

Totul e ca-ntr-un tablou,

Totul este doar ecou, ecou, ecou…

 

Foto: Meredith Frampton, Young Woman

Micile lumi ale oamenilor mari.

Image and video hosting by TinyPic

Așa suntem toți. Nu mereu, dar de cele mai multe ori. Ne dorim ce nu putem să avem și să fim altcineva decât suntem. Când suntem mici ne dorim să fim mari. Pentru a lua singuri deciziile în viața noastră. Nu ne place să fim la mâna cuiva, decât atunci când nu vrem să ne asumam responsabilitatea.

Ajungem să trăim ca oamenii mari, ca adulți și ne este dor de copilărie, de momentele când nu trebuia să luăm nicio hotârâre, când singurele noastre griji erau legate de jucării și de ceilalți copii de la scara blocului. Care este ziua când devii om mare? Ar vrea cineva să o sărbătoarească?

Ne împrăștiem personalitatea în locurile în care viețuim. Nu după nevoi, ci după pofte. Mai tot ce transformăm în jurul nostru vine din niște idei fixe pe care ni le înfigem adânc în noi, în mersul de pitic de la copil la adult.

Câte din alegerile pe care le facem în ce ne cumpărăm și căutam nu le facem ca efect al frustrărilor noastre? Casa în care am ales să locuim este sigur cea mai corectă alegere pentru nevoile noastre? Dincolo de ideea că ‘nu-mi permit altceva acum’. Mașina, prietenii, locurile în care ieșim sunt lumea noastră sau doar lumea din care vrem să facem parte, dar nu trăim în ea cu adevărat? De fapt, când îți permiți orice, îți permiți să fii sincer cu tine și să ai doar cât îți folosește? Când eram mici ne puneam câte o întrebare la aproape fiecare propoziție.

Nu ne mai punem întrebări și, deja, avem impresia că le știm pe toate. Este mai bine pentru orgoliul nostru să fim noi cei care răspund acum la întrebări. Maturitatea, fără o păstrare a copilăriei, este doar îmbătrânire prematură. Să nu adormim și să nu ne trezim niciodată ca oameni mari. Cei mai mulți suntem destul în timpul zilei și, de cele mai multe ori o înțelegm greșit, ca să o mai trăim și când visăm.

Copiii fără minte.

Image and video hosting by TinyPic

 

Se schimbă-asfaltul, dar șotronul e la locul lui

Sărim șchiop, într-un picior, în sufletul oricui,

Și desenăm cu creta aceeași formă colorată,

S-o poată șterge el sau urmatoarea fată.

 

Fără păpuși, mașini sau alte jucării,

Găsim ce să jucăm, de-a fi sau a nu fi.

Avem impresia că inventăm regulamente,

Să nu trișăm, dar facem schimb de sentimente.

 

Te-alerg, că fugi râzând de mine,

Privind înapoi cu păru-n ochi că mă întind spre tine,

Te prind, iar tu te scuzi c-ai obosit,

Și-atunci privirea ta mă vede diferit.

 

Ne facem cort îngust din îmbrățișări,

Să înnoptăm în noi, cât să uităm de așteptări.

Ne punem mâinile la ochi și ne surprindem întrebând,

‘Ghici, cine e?’, iar noi răspundem alte nume-n gând.

 

În ochii noștri suntem tot niște copii,

Chiar dacă-oglinzile sunt cele mai triste jucării,

Cât timp mă ții de mână când zâmbești,

În ochii mei, în fiecare zi întinerești.

 

 

Se-ntoarce bumerangul,

Când îți e mai mare dragul.

GUEST BLOGGER

Cornel ILIE

Artist&Blogger

GUEST BLOGGER

Radu F.
Constantinescu

Scriitor, blogger,
creative copywriter

AUTORII BLOGULUI

BROSURA CURENTA

Campanie 2/2015

22.01.2015 - 11.02.2015

Răsfoieşte Broşura >
Castigator roblogfest 2011

ARHIVA BLOG

Buy generic kamagra Buy Nolvadex